Dialog cu mine insami

Coamele înflăcărate ale cerului

Cred că răsăritul mi-a surâs în dimineața aceea! Eram (aproape) singură pe străzile Clujului în speranța de a captura un răsărit frumos. Și iată că n-a fost în zadar nebuneala mea de a pleca de la 5 de acasă doar pentru un răsărit.
Nu s-a lăsat deloc așteptat! Ușor, ușor își arăta tot mai mult coamele înflăcărate, iar pupilele mele se dilatau cu cât cerul ardea mai tare.

Oare era zeul Ra de vină? Oare știa că vreau să prind un răsărit?
N-am de unde să știu!

Am lăsat simfonia razelor de soare să mă îmbrățișeze. Am stat! Am privit! Am fotografiat!
După un timp cerul era albastru și orașul devenea zgomotos. Oare câți s-au mai bucurat de răsărit în dimineața aceea?

2 gânduri despre „Coamele înflăcărate ale cerului

Lasă un comentariu