În ziua aceea, cerul ieșea în evidență printr-un albastru ce insista să se reprezinte. Albastrul cerului sfida realitatea, de parcă lui Dumnezeu îi scăpase călimara cu cerneală din mână și din greșeală a pătat Pământul cu un ocean de cer albastru.
Iar norii albi… norii albi vâlvoi sunt semnătura lui Dumnezeu pe pânza albastră a Pământului.
Publicat de dialog cu mine însămi
Nu prea le am cu descrierile despre mine, mereu ma blochez si stau pe ganduri cu orele despre ce as putea scrie. Asa ca de data aceasta voi aborda foarte simplu acest aspect.
Sunt o persoana careia ii place sa scrie, isi doreste sa scrie cat mai mult pentru a-si dezvolta skill-urile in scriere, ii place sa citeasca cam despre orice si este amatoare de cafea.
Scurt si la obiect, nu!?
Vezi toate articolele lui dialog cu mine însămi
dialog cu mine însămi 